M-a trezit din visare
un sunet uşor
de paşi alergand…
Cineva bătuse la uşa
sufletului meu
şi fugise…
Am găsit doar un pachet
legat cu un fir de iarbă.
L-am deschis zambind…
dar era gol…
era plin… de gol…
Nu-l vreau, am zis
încercând să-l împing înafară,
dar era nespus de greu…
E al tău -
am auzit o voce
de nicaieri…
e numele tău scris pe pachet
cu verde…
Într-o clipă,
golul a sărit din cutie
luând forma sufletului meu…
pur şi simplu
s-a lipit de el şi m-apasa…
acum mi-e sufletul plin
de nimic
şi mi-e atât de gol…
un gol greu…
greu de cărat după mine,
greu de înţeles,
greu de iubit…
De ce e golul atât de greu ?...
de ce e totul atât de nimic ?...
de ce tot ce contează
în viaţa mea
a dispărut fără urmă ?...
ba nu…
a lăsat în urmă o floare…
o floare galbenă,
strivită de-o roată
de bicicletă,
care şi-a căutat poate
alt drum…
