martie

Martie... mai ramai putin... vreau sa-ti multumesc pentru toate zilele senine, pentru toate florile, pentru toate intrebarile, mirarile sau nerabdarile... pentru toate ploile cu toti norii... pentru toate noptile cu lunile si stelele... pentru toate avioanele cu toate luminitele aprinse care mi-au zburat pe deasupra viselor... pentru toate tristetile... pentru toata iubirea... dar mai ales pentru echinoctiul de primavara cand ziua a fost egala cu noaptea, cand bucuria mi-a fost egala cu tristetea, seninul cu innorarea, dorul cu departarea si iubirea cu intrebarea... poate ca de acum inainte, cand ziua va creste si noaptea se va scurta, tristetea se va acoperi cu bucurii, seninul va imprastia norii iar iubirea va risipi departarea cu toate intrebarile ei cu tot...

iubire

Cand iubirea mea iti va fi povara las-o putin jos si trage-ti sufletul. Eu voi fi langa tine, te voi ajuta s-o duci... sau poate va veni un inger care sa te ajute s-o duci mai departe... nu te scutura de ea... n-o arunca... n-o lasa singura pe marginea drumului... dar mai ales bucura-te de ea si de fiecare clipa petrecuta in compania ei... ea nu vrea decat sa iti insenineze innorarile, sa iti aline ploile, sa iti mangaie sufletul... ajut-o sa infloreasca... gandeste-te ca e o floare
care are nevoie doar de putina apa si lumina in fiecare zi... spre deosebire de alte flori, nu are o regula... poti sa faci asta in nenumarate feluri... le stii... le simti dupa felul in care isi indreapta petalele... le ghicesti dupa felul in care straluceste sau se intuneca... dupa felul in care iti zambeste... cand iubirea mea iti va fi povara, cheama-ma... sa te invat ce sa faci cu ea...


http://www.youtube.com/watch?v=nKLwc-jqryQ

zambet

       Daca vedeti trecand pe langa voi un zambet cu doua picioare sa nu va mirati. Sunt eu. De fapt sunt eu, ascunsa in spatele zambetului meu… imi amintesc exact cand am inceput sa zambesc… cand l-am vazut prima data pe el… de atunci, zambetul meu a crescut mai mult si mai mult in fiecare zi… Ma trezesc zambind dimineata, apoi o tin asa tot intr-un zambet… Daca afara ploua sau e soare, daca sunt nori sau bate vantul, zambesc. Cred ca si daca ar ninge acum, tot mi-ar veni sa zambesc. Si uite asa zambetul mi s-a intins pe toata fata – problema e ca ma cam dor falcile, poate fac febra musculara, ca nu-s obisnuita… si incet a inceput sa-si faca loc si prin alte parti ale corpului meu, chiar si in suflet, ajungand sa ma acopere de tot. Mi-au ramas afara doar picioarele care m-ar putea da de gol, in rest, in spatele zambetului meu misterios pot sa fiu oricum imi doresc...

       Locuiam intr-o inima parasita si uitata de lume… cand l-am vazut mi s-au spart toate becurile si mi s-au ars sigurantele… bine, mi s-au spart si silicoanele si mi-au picat cateva plombe, dar asta sa nu-i spuneti daca tot n-a observat… mai important e ca inima mea a inceput din nou sa bata… de atunci il astept in fiecare zi sa apara si sa-mi insenineze sufletul asa cum doar el stie sa faca... 

       Intre timp, mi-am renovat inima, am schimbat becurile, am tapetat peretii cu fericire proaspat culeasa si am deschis larg ferestrele spre iubire... il astept sa soseasca dintr-o clipa in alta... stie ca n-o sa-l mai las sa plece...

usa

O usa e o cale de scapare
A casei mele catre lumea mare,
Un ochi deschis spre infinitul ce-nconjoara
Multimea de iluzii din intregul de afara...

Autocritica

Nu sunt rea, dar nu-s nici buna...
Nu-s normala, nici nebuna...
Nu-s desteapta, nici tembela,
Nu-s cuminte, nici rebela...


Nu-s intreaga, da-s completa,
Nu pot spune ca-s defecta...
Sau poate cand scriu mereu
Un defect intreg sunt eu.

Zambeste-mi...

Inchisa in mine,
Intre peretii de foc ai trupului meu
Imi ard tineretea pierduta
In vise, sperante ucise mereu...

Incerc sa privesc inafara
Prin crapaturi de tristete
Tivite cu un hohot de ras,
Dar timpul meu care zboara
Impinge spre mine viitorul apus...

Cant tu vei veni
Te rog zambeste-mi...
Zambetul tau ma va ajuta
Sa traiesc mai departe...

In contratimp cu inima mea

Uneori
inima mea
nu mai poate tine pasul
cu mine...
ramane mereu in urma
cu o bataie
sau chiar doua
si trebuie sa trag de ea
ca de o ancora
care incearca sa ma tina lipita
pe fundul marii...

Alteori
o ia la fuga inaintea mea,
ca un copil
care vede marea
pentru prima oara...

Sunt mereu in contratimp
cu inima mea,
mereu la o bataie
sau chiar doua distanta
una fata de alta...
nu putem trai
una fara cealalta,
dar cand ma iubeste ea
nu ma iubesc eu...

Ce ne tine impreuna
e faptul ca iubim
acelasi inger,
aceeasi minune,
acelasi apus...

Atunci
nu ne mai desparte nimic
si ne tinem de mana
zburand spre soare...
eu si inima mea...
devenind o singura bataie...
de aripi...

Apus

Ratacind printre inimi de fier,
Am ajuns azi la poarta iubirii
Si ceva ma indeamna sa sper
C-am pus capat acum ratacirii...

Vreau sa fac primul pas inainte,
Sa traiesc viitorul... prezent...
Dar atunci imi aduc iar aminte
Ca la viata-s mereu "repetent"...

Si atunci ma intreb lacrimand
Daca iubirea-i o lectie de viata
Sau doar un soare-apunand
Si trezindu-se iar dimineata...

O ghidusie

Cand aveam 8 anisori,
Ca sa-mi fac putin de cap,
Intr-o zi, de sarbatori,
M-am ascuns intr-un dulap.


Mi-am luat si-o perinita
Si-o carte cu poezii,
Mi-am prins parul in codita
Si m-am ascuns de copii.


Si-o veioza am luat,
Ca-n dulap nu e lumina...
Si apoi m-am instalat
In culcus ca o regina.


Dar pe cand stateam mai bine
Si citeam din poezii
A venit tata la mine
Si mi-a spus: Fetito, stii,


Te-am descoperit acum
Cand abia am observat
Cum iesea un nor de fum
De la veioza din dulap...

vise

       De ani de zile ratacesc prin mine cautand un ideal, dar n-am gasit decat vagi puncte de reper... Am intors acele ceasornicului in toate directiile... dar infinitul imi rade in nas si visele mele mai spera inca sa devina realitate... Spune-mi ce se intampla cu cei care din noianul de vise nu reusesc sa-si aleaga unul singur cu care sa mearga pana la capat?... A alege un vis inseamna totusi a renunta la restul viselor tale...
       Cand am aterizat aici, pe Pamant, din coada unei comete, inca mai miroseam a ars... atunci am inceput un exercitiu foarte complicat: viata mea... nu stiu sa-l rezolv, de obicei ma impotmolesc la cele mai simple calcule, stiu ca am gresit undeva, dar de cate ori verific nu gasesc nici o greseala... cred ca e ceva ascuns, poate ca e ceva ce se observa doar de la distanta... Poate ca ar fi de ajuns sa fac un mic artificiu de calcul pentru ca rezultatul sa fie cel bun. Poate ca exercitiul e gresit din start... poate aterizarea mea a dat gres... poate am uitat undeva o paranteza deschisa, un minus in loc de plus sau invers... 
       Oricum ar fi, voi face totul pentru a rezolva intr-un fel sau altul acest exercitiu... si stii de ce?... pentru ca nu am de ales... am un singur exercitiu de rezolvat, ghinionul meu ca si asta e gresit... Incercam sa-l rezolvam impreuna?...

De ce?...

Ace de brad in priviri
ce imprastie amintiri
imi impaienjenesc sufletul
cu ecouri repetate
in directia uitata de timp
a inimii mele sagetate
de triste clipe albastre...

Un sunet cristalin de clepsidra
intoarsa cu fata spre cerul iubirii mele
acoperit de norii uitarii
iubitului meu...

Trista speranta risipita
c-un sunet profund dureros
de sticla pisata
pe acoperisul primaverii
care va veni...

De ce canta cocosul la ore fixe?...

Mi-am incaltat ochii
Cu pantofii de lacrimi
Si-n pantofi mi-au inflorit
Irisii...

Mi-am incaltat nasul
Cu pantoful de pe batista
Si batista s-a transformat
Intr-o mare de lacrimi.

Mi-am incaltat picioarele
Cu ochii din pantofi
Si pe loc m-am transformat
In batista.

Mi-am inmuiat batista
In cerneala chinezeasca
Si pantofii cu irisi
Au devenit o imensa... lacrima albastra!

Abia atunci mi-am dat seama
De ce cocosul canta
La ore fixe...
Pentru ca are... un fix!

Si-atunci mi-am zis:
Fiecare cu fixul lui!
Eu nu voi canta niciodata
Atat de la fix ca si cocosul...

PUZZLE

PUZZLE  


(dex) 
s. n. 


1. joc de perspicacitate constând în reconstituirea unui întreg, a unei imagini din fragmente decupate. 
2. (fig.) amestec de elemente eterogene.