Mi-am incaltat ochii
Cu pantofii de lacrimi
Si-n pantofi mi-au inflorit
Irisii...
Mi-am incaltat nasul
Cu pantoful de pe batista
Si batista s-a transformat
Intr-o mare de lacrimi.
Mi-am incaltat picioarele
Cu ochii din pantofi
Si pe loc m-am transformat
In batista.
Mi-am inmuiat batista
In cerneala chinezeasca
Si pantofii cu irisi
Au devenit o imensa... lacrima albastra!
Abia atunci mi-am dat seama
De ce cocosul canta
La ore fixe...
Pentru ca are... un fix!
Si-atunci mi-am zis:
Fiecare cu fixul lui!
Eu nu voi canta niciodata
Atat de la fix ca si cocosul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu