poate...

 Tu eşti Nordul,
 iar eu Sudul…

 două puncte cardinale

 distincte 

 şi diametral opuse

 ale aceleiaşi busole

 stricate,

 care au încercat să fie

 unul şi acelaşi

 la un moment dat…

 Uneori,

 când îmi rătăcesc busola,

 sau mă rătăcesc 

 pe mine însămi

 printre amintiri…

 mă orientez

 după inima ta,

 pe care am pierdut-o

 din prea multă iubire

 prost inteleasă…

 Poate într-o zi

 vom reuşi din nou

 să fim puncte cardinale

 ale aceleiaşi busole

 sau bătăi

 ale aceleiaşi inimi...

 paşi neştiuţi

 ai aceluiaşi drum...

 Poate odată

 vom învăţa din greşeli

 şi vei reuşi să mă înţelegi

 pe mine -

 cu sudul meu nenorocit

 cu tot…

 Poate odată

 mă vei ierta

 că te-am iubit prea mult…

  

Culorile din viata mea

 Sunt verde 
 Şi mi-e albastru de tine... 
 Mă doare roşul din inima mea, 
 Dar sunt bolnavă de roz... 
 Insist să cred că viaţa e roz, 
 Chiar dacă o mai străbate 
 Câte o undă de violet, 
 Chiar dacă o mai supără 
 Câte o pată de întuneric, 
 Chiar dacă o mai străpunge 
 Câte un vis indignat, 
 De culoarea castanelor scoase din foc 
 Cu mâna altuia... 
 Dar, dimineaţa când mă trezesc, 
 Seninul din mine îşi cere drepturile 
 De a amesteca toate culorile 
 Din viaţa mea... 
 De a atenua duritatea întunericului, 
 De a calma indignarea violetului, 
 De a spăla petele căprui 
 Ale ochilor mei 
 Încăpăţânaţi să vadă viaţa în roz...