Culorile din viata mea

 Sunt verde 
 Şi mi-e albastru de tine... 
 Mă doare roşul din inima mea, 
 Dar sunt bolnavă de roz... 
 Insist să cred că viaţa e roz, 
 Chiar dacă o mai străbate 
 Câte o undă de violet, 
 Chiar dacă o mai supără 
 Câte o pată de întuneric, 
 Chiar dacă o mai străpunge 
 Câte un vis indignat, 
 De culoarea castanelor scoase din foc 
 Cu mâna altuia... 
 Dar, dimineaţa când mă trezesc, 
 Seninul din mine îşi cere drepturile 
 De a amesteca toate culorile 
 Din viaţa mea... 
 De a atenua duritatea întunericului, 
 De a calma indignarea violetului, 
 De a spăla petele căprui 
 Ale ochilor mei 
 Încăpăţânaţi să vadă viaţa în roz...