poate...

       Poate ca ar fi mai bine ca a doua parte din mine sa dispara... numai ca as vrea sa stiu si eu care e de fapt a doua parte din mine, pentru ca aceea sa dispara... si poate ca numai la mare descopar care e a doua parte din mine, atunci cand primul val mai puternic ma izbeste pe frunte, trezindu-ma la realitate... si atunci ar trebui sa fug departe, departe si sa las a doua parte din mine acolo, departe... si sa ma reintorc apoi in mare si sa fiu puternica atunci cand valul cel puternic ma va izbi din nou... atunci valul s-ar ineca in el insusi, la mal, risipindu-se pe nisipuri si scoici, la fel cum s-a risipit a doua parte din mine acolo departe de mare, departe de mine... si nu stiu cum as fi fara a doua parte din mine. Dar m-as privi in marea limpede dintr-un golf, la apus de soare, in momentul linistii soarelui pina cand un pescarus ar tipa amintindu-mi ca o parte din mine s-a pierdut... si soarele apunand, si marea cu valuri mici si nisipul si pescarusul si toate scoicile din lume mi-ar aminti ca o parte din mine e prea departe... si totusi as privi spre apus, orbita de soarele care pleaca pentru o noapte, asa cum a plecat si o parte din mine pentru tot restul noptilor zilelor mele... cand ultima linie din soare s-ar cobori in mare, m-as duce pe nisip sa scriu cu litere mari: " sunt libera "... dar tot atunci s-ar naste in adancul sufletului meu intrebarea: " sunt intr-adevar libera? " Si totul in jurul meu, chiar si soarele coborat in adancuri pentru o singura noapte ar striga " nelibertatea " mea... si in noapte, in intuneric, as fugi iar acolo, departe, sa ma caut... si nu m-as gasi, pentru ca noaptea ar fi topit ultima farama din cea de-a doua parte din mine... as deschide cartea cu care visez - pentru ca imi tin visele intr-o carte, care e chiar visul meu... - si m-as vedea acolo in fiecare pagina... de aceea nu deschid inca aceasta carte in care sunt doar eu, cu a doua parte din mine...